Confiscări de sute de milioane în dosarele electorale: între ofensiva instanțelor și blocajele recuperării efective

În ultimii 5 ani, corupția electorală a devenit o provocare majoră pentru autoritățile de drept. Acestea au avut sarcini complexe de realizat, pornind de la identificarea schemelor de corupere electorală sau finanțare ilegală a partidelor politice și finalizînd cu identificarea produselor infracționale și confiscarea lor.

În perioada 11 noiembrie 2024 - curent, instanțele naționale au pronunțat 32 de sentințe în care a fost abordată instituția confiscării.

Amploarea fenomenului și tabloul cauzelor examinate

Din cele 32 de cauze în care prima instanță a dispus confiscarea specială, trecerea bunurilor în folosul statului sau o soluție patrimonială similară în temeiul art. 162 din Codul de procedură penală, cele mai multe vizează infracțiuni prevăzute de art. 181² din Codul penal - 16 cauze, adică 50%. Urmează cauzele de corupere electorală prevăzute de art. 181¹ din Codul penal - 12 cauze, adică 37,5%. Cauzele de finanțare ilegală a partidelor politice prevăzute de art. 181³ din Codul penal reprezintă 3 cauze, adică 9,4%, iar o cauză implică un concurs între art. 324 din Codul penal și art. 181³ din Codul penal, adică 3,1%.

Valoarea confiscărilor și limitele recuperării

Suma totală a confiscărilor aplicate de către judecători este de 310.318.872,88 MDL, 45.100 USD, 1.850 EUR, 1000 ruble belaruse, 160 ruble rusești, 5 lei românești și 2 hrivne ucrainene. În această sumă sunt incluse atât confiscările speciale dispuse direct sau prin echivalent, cât și mijloacele bănești trecute în folosul statului ca urmare a soluționării corpurilor delicte în procedura prevăzută de art. 162 din Codul de procedură penală.

Totodată, obiect al confiscării au fost și bunuri valoarea cărora nu a fost evaluată la etapa pronunțării hotărârilor - telefoane mobile de diferite modele, laptopuri, unități de sistem ș.a, ceea ce face dificilă identificarea unei sume exacte a confiscărilor aplicate. La fel, într-un caz instanța a aplicat confiscarea specială asupra contravalorii unui automobil de marcă Suzuki Vitara, însă sentința la fel nu conține date privind valoarea monetară a automobilului.

Pe parcursul procesului penal au fost indisponibilizate bunuri de cca 15.912.919,38 MDL, ceea ce constituie cca 5,13% din valoarea confiscărilor dispuse. Adaugînd bunurile evaluate monetar, care ar urma să fie transmise în folosul statului, ponderea recuperării ar putea urca la cca 7% din suma totală a confiscărilor dispuse.

În fapt, din 32 de cauze aflate în prima instanță, în doar 11 din acestea erau aplicate sechestre ce au fost puse la baza confiscării.

Practica analizată arată o ruptură între dispunerea confiscării și asigurarea executării acesteia. În majoritatea cauzelor, instanța dispune confiscarea specială sau trecerea bunurilor în folosul statului fără existența unui sechestru menținut pentru garantarea executării. Această situație este mai puțin problematică atunci când banii sau bunurile sunt deja ridicate și se află la păstrarea autorităților, dar devine critică în cauzele de confiscare prin echivalent, unde lipsa sechestrului poate transforma confiscarea într-o măsură formală, dificil de executat efectiv.

Concentrarea cauzelor și distribuția confiscărilor

În peste 62% din cauzele identificate, sentințele au fost pronunțate de către judecători din cadrul judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și tot în peste 62% din cazuri, acuzarea de stat a fost reprezentată de procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție. Alte sentințe au fost pronunțate după cum urmează: 4 sentințe – Judecătoria Criuleni, 3 sentințe – Judecătoria Strășeni, câte 2 sentințe în Judecătoriile Drochia, Ungheni și Căușeni și o sentință de către Judecătoria Soroca, sediul Florești. Cauzele examinate de ultimele vizează preponderent episoade de corupere electorală individuală sau locală.

Din valoarea totală a confiscărilor, peste 99% au fost aplicate în cauzele judecate la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, trimise în judecată de către procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție.

La fel, 62,5% din valoarea totală a confiscărilor speciale relevă dintr-o singură cauză – cauza de învinuire a Marinei Tauber și PP Șor.

Mecanismele de confiscare și carențele practicii judiciare

În aproape toate cazurile instanțele de judecată au aplicat confiscări speciale directe sau aplicând confiscarea corpului delict în procedura prevăzută de art. 162 din Codul de procedură penală. Într-un caz, cauza Veaceslav Jardan, confiscarea specială a vizat un bun deținut formal de o persoană terță, ceea ce impunea o analiză distinctă a condițiilor aplicării confiscării față de terți.

Instanțele nu au aplicat în niciun caz confiscarea extinsă, iar în sentințele analizate nu au fost identificate solicitări exprese ale acuzatorilor de stat privind aplicarea acestei măsuri, deși infracțiunile prevăzute la art. 181¹–181³ CP pot constitui infracțiuni generatoare pentru confiscarea extinsă, dacă sunt întrunite condițiile legale.

Analiza în această parte reflectă o asimilare insuficientă de către practicieni a arhitecturii actuale a măsurilor de siguranță cu caracter patrimonial.

La nivelul curților de apel, într-un caz instanța superioară a dispus aplicarea confiscării speciale prin echivalent, corectând omisiunea primei instanțe care a respins solicitarea procurorului.

În alt caz, instanța de apel a dispus anularea confiscării speciale, apreciind că nu este suficient ca un bun să fie folosit în procesul de săvârșire a infracțiunii, trebuie demonstrată starea de pericol, necesitatea și proporționalitatea măsurii.

Cauzele analizate reflectă anumite carențe ale procesului de recuperare a bunurilor infracționale provenite din infracțiuni electorale și din finanțarea ilegală a activității politice. Într-o parte importantă a cauzelor, confiscarea este dispusă fără ca executarea acesteia să fie asigurată prin sechestru, iar în unele cazuri valoarea bunurilor confiscate sau sechestrate nu este indicată expres. Această omisiune afectează posibilitatea evaluării reale a impactului patrimonial al hotărârilor și poate crea dificultăți la etapa executării. Lipsa sechestrului face ca o parte din confiscări să rămână neexecutate efectiv.

De asemenea, practica relevă o utilizare încă limitată a mecanismelor moderne de confiscare. Instanțele aplică preponderent confiscarea specială directă sau soluții privind corpurile delicte în temeiul art. 162 CPP, în timp ce confiscarea extinsă nu a fost aplicată în niciun caz, iar confiscarea față de terți apare doar izolat și insuficient motivat. Aceasta indică o asimilare incompletă, atât la nivelul acuzării, cât și la nivelul instanțelor, a arhitecturii actuale a măsurilor de siguranță cu caracter patrimonial.